Și ce vrei fă, să-ți chem eu taxi?

Etichete

, , , , ,

coadaM-au impresionat cele trei povești ale lui Ariel și m-au impulsionat să le scriu pe ale mele. Eu am doar două, ambele despre Poliția Română.

Înainte să scriu simt nevoia să spun că citind comentariile de la poveștile lui Ariel, am murit un pic sufocată de indignare când am constatat că majoritatea nu au înțeles mesajul, că au fost revoltați de un tânăr scârbit și obosit de nepăsarea concetățenilor, care se gândește serios să plece. M-a revoltat peste măsură folosirea argumentului „și la alții este la fel de cocină”. Nu mi se pare nici suficient, nici liniștitor să iau act că și alte țări au cocina lor. Este trist și lipsit de speranță faptul că trăiesc printre niște oameni resemnați de cocina în care-și duc zilele, mulțumiți că mai există pe lume și alte cocini. Descurajantă este nepăsarea semenilor, lipsa de interes și de motivație pentru a face curat în cocină.

Prima poveste

În preajma zilei de 8 martie am ieșit într-un club din centrul vechi, cu scopul declarat de a consuma alcool. Pentru acest eveniment am mutat munții din loc să-mi găsesc un loc unde să dorm în București, tocmai ca să nu încalc legea conducând mașina după ce am băut alcool.

Prin urmare, la orele mici ale nopții, când petrecerea s-a spart, am pornit către cea mai apropiată stație de taxi din zonă, și anume pe Splaiul Dâmboviței. Acolo erau aproximativ 30 de taxiuri, două mașini de poliție și destul de mulți polițiști. Absolut toate mașinile ne-au cerut 50 lei, indiferent de destinație, comunicându-ne fără nicio jenă că nu au de gând să pornească aparatul de taxat. Reacția mea a fost să mă duc la primul polițist care mi-a ieșit în cale, să mă prezint și să-i spun cele întâmplate. Reacția polițistului a fost greu de imaginat:

Și ce vrei fă, să-ți chem eu taxi?

Șocată să mi se vorbească în halul ăsta, l-am întrebat cum își permite. Iar el mi-a răspuns că își permite pentru că….PAM PAM, miros a alcool!!!!!

I-am comunicat că tocmai pentru că miros a alcool vreau să circul cu un taxi și nu cu mașina personală, iar după asta discuția a devenit nu tocmai amicală, eu i-am cerut să se legitimeze pentru că vreau să-i fac reclamație, el a refuzat, m-a amenințat, a încercat să fugă…

Ca cetățean cu drepturi depline ar trebui să mă simt protejată de Poliția Română, ceea ce nu se întâmplă, ba din contră mi-a fost frică și consider că am fost abuzată de un angajat al acestei instituții, plătit din bani publici, fără a mi se da posibilitatea să îl pot reclama.

În afară de schimbul aberant de replici cu acest nedemn reprezentant al legii, șocantă a fost atitudinea celorlalți sau mai degrabă lipsa atitudinii lor. Cu toate că cei din jur au auzit absolut tot, nu mi s-a alăturat nimeni, absolut nimeni. La ora aceea erau numai tineri…iar eu mă așteptam să intervină, să se revolte de ilegalitățile taximetriștilor, de felul în care mi-a vorbit polițistul, mă așteptam la simț civic, la solidaritate. Nu a fost nimic din toate astea, fiecare și-a văzut de treaba lui.

Povestea a doua

Caldă, de fix o săptămână. Pentru schimbarea permisului auto am mers la noul, minunatul și inutilul sediu al Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculări. NE-BU-NI-E!!!!!! Sute de oameni nervoși, umiliți și obosiți, am stat preț de 5 ore la o coadă imensă. După primele două ore, un polițist, polițistul de serviciu a venit să ne comunice că nu are rost să mai stăm pentru că nu apucăm să depunem actele până la ora 16.30 când se termină programul și că fiind vineri, două din cele trei funcționare care deserveau mulțimea, vor să închidă la 14.30 ca să plece la mare. Scandal, urlete, revoltă și pe acest fond vine amenințarea din partea reprezentantului legii, a celui care teoretic are sarcina de a mă proteja pe mine și pe tine: dacă la ora 16.30 nu plecați de bună voie, o să chem jandarmii să vă scoată din sediu cu scuturi și bastoane….

Am fost siderată de ce i-a ieșit pe gură individului și mă gândesc că nu e tocmai legal să ameninți niște sute de oameni care stau nevinovați la o coadă a ghișeului Ministerului Administrației și Internelor. Dar asta nu e tot, polițistul avea potențial nebănuit.

Îl întreabă o doamnă mai în vârstă pe care o dureau tare picioarele, de ce nu mai funcționează aparatele care eliberau bonuri de ordine, că era mai convenabil, luai bonul 1487 și știai că trebuie să te întorci peste 5 ore…

Răspunsul cu efect de ghiulea nu a întârziat să ne spulbere ultima fărâmă de demnitate:

Le-am scos din funcțiune pentru că în fiecare dimineață veneau niște indivizi, luau toate bonurile de ordine și apoi le vindeau doritorilor la poarta DRPCIV….

Nu am putut să tac, după ce mi-am adunat ochii ieșiți din orbite l-am întrebat cât am putut de serioasă și fără pic de malițiozitate:

Suntem într-un spațiu al Ministerului Administrației și Internelor. De ce nu a rezolvat Poliția Română această situație?

Nu am putut doamnă, le-am dat amenzi peste amenzi, dar le convenea, că amenda nu e așa de mare iar ei luau 50 de lei la fiecare bon de ordine. Le convenea să plătească și 10 amenzi pe zi dar noi oricum nu puteam da decât una…

Ca să nu mă lungesc – trăim într-o țară în care infractorii comit infracțiuni în chiar sediul Poliției iar Poliția nu poate face nimic împotriva lor dar poate convoca jandarmii ca să evacueze sute de oameni ce stau la coadă cu orele din cauza, în special a incompetenței Poliției Române.

Inutil să mai spun că acest răspuns i-a foarte mulțumit pe majoritatea celor de la coadă care au fost de acord că mai bine stăm noi, sute de oameni, zilnic, la acele cozi infernale, decât să rezolve Poliția Română o situație relativ simplă.

Că nu mă simt în siguranță cu Poliția Română este evident. Că suntem abuzați și umiliți de către reprezentanții legii este iarăși evident. Dar că noi nu facem nimic ci ne mulțumim să știm că și la alții este la fel, nu este de înțeles, nu este de acceptat.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 883 de alți urmăritori